Saturday, March 22, 2008

Oh, the Ridiculous Things

O poveste în stilul prostia omenească, scrisă de dragul Umpei, care a râs spontan, ceea ce e un mare succes pentru mine, eu am o teoria empirică de zice că oamenii râd de dragul oamenilor, şi nu de facto.

Într-o după-amiază de miercuri, plecată de la serviciu, adică de unde mă plătesc chiar dacă ascult toată ziua last fm şi citesc saituri culturale, că la bloguri şi la pornografii îs cenzurată, şi dusă la facultăţuri, unde nu mă plătesc şi unde nu au mai dat bursele alea de secole, dacă nu le dau, măcar să cumpere nişte domestos pentru bude, rămase în stadiul în care sunt de pe vremea turcilor. Aoleu, m-am pierdut în logoree.

de la capăt. Într-o după-amiază de miercuri, tocmai când redundanţa domnului profesor mă atingea la nervul cel sensibil, m-am suit pe geamul toaletei de la ultimul etaj al facultăţii, e un loc underground şi înălţător în acelaşi timp, mi-am aprins o ţigară şi-am rămas astfel într-o reverie soră cu prezentatoarea aia Urania. Mă trezesc când trage cineva apa aoleu, aici scrie clar că fumatul e interzis, aşa că dintr-o spaimă în genul am 16 ani şi fumez în spatele blocului, azvârl ţigara cât colo. Din baie iese o tipă spălăcită, îmi zâmbeşte sec, îmi salută şuvele roşcate (cu siguranţă, dar mai ales cu invidie!) şi se tot duce.

Mă întorc în lumea mea, hop ţigara nestinsă ardea mocnit lângă nişte hârtii vechi. În mintea mea deja se conturau titlurile Universitatea în flăcări, Tânără speranţă dă foc Universităţii, Până unde va ajunge nesimţirea fumătorilor (în momentul propriu-zis aveam titluri mai bune, vă jur). Ce să fac? Dau să mă sui pe acoperiş, tabla se juca şi se fâţâia de m-au trecut toate sudorile. Un nou titlu îmi trece prin minte Tânără speranţă se sinucide din motive necunoscute. Mă întorc. Mă uit în stânga, în dreapta. Chiuveta, domnule! Iau câte un căuş de apă, arunc cu boltă, ţigara nu se stingea de nici o culoare. Să mă fi văzut cineva, intram în pământ. Gândul ăsta a fost foarte rapid, să nu credeţi că am meditat prea mult la ridiculitatea mea. Mă uit în jur, găsesc un mop, binecuvântată fie femeia de serviciu, îl bag în chiuvetă, mă sui pe geam şi de! ca orice student care ţine la curăţenia acoperişului.

Mă întorc la curs, nu pierdusem nimic, spaţiile sunt percepute în funcţie de specificul istoric, geografic şi cultural, hai zău că nu ştiam! Mă întorc la gândurile mele, îmi dau seama de cât de jenantă am fost şi prin urmare iau decizia s-o las mai moale, eventual să mă las de fumuri. Până astăzi mi-a ieşit figura, degetele îmi cam tremură, cred că asta se numeşte sevraj.

4 comments:

Mihai said...

fumatoare, deci superioara. mda.

sasha said...

Daca mai scrii asa am sa iti cumpar pana si cartile!

LeMouton said...

deja am publicat două volume, vandute asa cum se topeşte untul pe pâine prajită
1. O introducere în... balansul ţâţelor la 30 de ani
2. O introducere în...deontologia dentara

Vă voi ţine la curent dacă re-edităm.

DID said...

:)) foarte frumos