Vă spun toate acestea fiindcă mâine iau salariul

şi mi se pare cel mai mişto lucru de când m-am făcut roşcată încoace.

Îmi place când metroul scoate scântei şi cum accelerează şoferul între Mihai Bravu şi Dristor de parcă ar da bice pe spinarea lucioasă a o sută de cai. Într-unul dintre aceste momente am avut eu revelaţia că Bucureştiul îmi prieşte şi îmi şade şi că roşeaţa din obraji nu este un semn al muncii gliei, ci al sănătăţii!

Nu-mi place că urmează să plece numita Andruşca (colegă de cameră, critic acerb al posterului cu nichita şi al ziarelor împânzite peste tot) la polski ăia, i-a trebuit studiu. Bine, noi două suntem ca dopplegänger-iţele din reclama de la 2în1, ea dulce dulce dulce, eu tare tare tare, dar asta nu înseamnă că n-o să-mi fie dor de ea şi de prăjitura pe care i-o trimitea a sa mamă, întrucât măicuţa mea a descoperit că cel mai practic este să îmi trimită şniţele şi de două săptămâni numai asta mănânc. De fapt, mint, pentru că la serviciu s-a implementat un program în genul cornul şi laptele şi ne dau în fiecare zi fructe fructe fructe. Revenind la Andruşca, să îi ţinem pumnii, să îi urăm mare grijă cu miroslawii ăia şi să ne aducă în original aşa ceva.

În rest, astăzi am văzut o fată cu favoriţi şi mai am un examen vineri, zi când vom sărbători cu multă băutură care te arde pe maţ.

are you offended by nudity?