the age demanded

Acum trei ani pe vremea asta Cătălin Pârâiaş mi-a dat c-un bulgăre în ceafă, n-am zis nici pâs, un pic mai sus şi-mi spărgea capul, îşi declarase iubirea şi necunoscute sunt tenebrele bărbăteşti. Fireşte că n-am vorbit în viaţa mea cu CP (iniţialele au produs porecla Chior şi Prost), dar dacă o ţineam pe bibliotecară ocupată în fundul sălii după ştiu-eu-ce poet francez, aveam timp să scotocesc în fişe la a 12a B, să văd ce mai citeşte, ce e măc-sa, era în zodia peşti nu eram compatibili. Cătălin Pârâiaş avea un palton gri exact ca al meu doar că în variantă masculină şi factorul compatibilitate vestimentară cântărea mai mult decât factorul compatibilitate zodiacală. Fireşte că n-am vorbit în viaţa mea cu CP.

Aşa, acum c-am notat să nu uit, trebuie să mă mai plâng de faptul că eu n-am bani de Anthony Frost (am zăbovit la tarkovsky's polaroids şi la tot raftul despre filme), în mod oficial până sâmbătă când plec acasă mai am o su de mii în buzunar şi o invidiez enorm pe vânzătoarea aia creaţă, am fost cu ea la olimpiadă şi avea un pulover pe care scria ne vedem joi, mie mi-ar fi plăcut unul pe care să scrie marţi marţi.