Pe mine m-apucă dorul de casă când mă duc la biserică

Azi a fost de-a dreptul dramatic,
În biserica asta mirosea a mir
Corul o ceată de îngeri imperfecţi
La mine miroase a petrolul cu care se freacă podele
Şi dascălul behăie şi babele clămpănesc.
Lumânările sunt 2 mii bucata
La mine 6, câtă corupţie neneacă
Niciodată nu primeam rest de la cinşpe mii
Şi-mi părea rău că pun o lumânare la morţi şi una la vii.
Când a bătut unşpe fix
Un domn în maletă a spus “Să spunem în cor crezul”
Ceea ce a fost un şoc enorm
1. pentru că eu şi zaiţ suntem de părere că domnii în maletă au ca fantezii erotice sexul pe fotocopiator
2. pentru că am crezut că am nimerit într-o biserică sectantă, cu moderator
3. pentru că toată lumea a spus Crezul în perfectă sincronie, other-directed, corect
4. la unşpe fix acasă primeam binecuvântarea şi simţeam deja aburii de la mămăliga răsturnată
Totuşi biserica asta nu avea erou
Eroul meu de la biserică în blugi prespălaţi şi blonduţ
Eroul care culege fete în fuste lungi şi babe stafidite
Şi nu avea nici cucoana roşcată-poate eu în viitor- care se crucea
La chiloţii ieşiţi de sub blugi.
Şi nu avea mai multe
Dar nu mai insist
V-am furat cam două minute din viaţă
Şi trebuie să fim productivi.