Konkret

Uneori mă apucă o covârşitoare dorinţă de a tăia, de a spânzura şi de a ponegri până în pânzele albe. Dar astea nu sunt noutăţi pentru cititorii acestui blog antipatic, ce e proaspăt scos din cuptor e faptul c-am descoperit că în mine zace un soi de jurnalist deontolog, care aşteaptă să se întâmple un lucru înainte să vocifereze pe diverse teme. Astfel, dragii mei, trebuie să ştiţi că eu m-am dus la recrutare la doua organizaţii (vorbim despre voluntariate, call me Mother Theresa though i'd much rather prefer Guadalupe) şi pentru mult timp n-am primit nici un răspuns.

Dă şi-njur-o pe aia de la HR, pe marele boss, pe candidaţi, incepe să-ţi faci probleme, dacă nici la un amărât de voluntariat nu mă primesc eu cu ce îmi mai plătesc pâinea cea de toate zilele şi excesele de la Zara? Piaţa de muncă e foarte tristă, ăştia te tranşează, cum îmi stufoşesc cv-ul, vai de viaţa mea, am să şterg mesele la gregory's, văleu mor! Numai bine ce am primit răspuns de la amândouă că mă vor. De la primul nu pot să renunt, pentru că orele prestate se constituie ca practică pentru facultate, de la a doua nu renunţ nici să mor, învăţ chestiuni de PR (nu, nu cum să port mărgele) plus un tip acolo foarte drăguţ şşşşşşş că poate ne aude cineva.

Timp mai am doar de scărpinat în cot.

Veselia zilei de astăzi a fost mica socializare de la metrou, când o coleguţă m-a întrerupt din citit şi mi-a spus că de când a început facultatea m-a văzut cu botul numai în cărţi. Uh-la-la, las impresii oamenilor! Mă bucur că a ratat momentul când îmi făceam contur la unghii cu pixul.

Tristeţea zilei a fost refuzul lui zaiţ de a-mi pune la spălat nişte blugi, iar intru în perioada de boschetăreală. Există în Bucureşti spălătorii în stilul acesta?