Chiuşeşa

Niueia chiuşeşa.

Regret că am fost frustrăţică şi nu am permis comentariile la postul cu împlinirea celor nouăsprezece primăveri, am aşteptat cadourile să văd dacă viaţa mai merită trăită. Merită, deşi nu mi-a luat nimenea tricou cu Boards of Canada. S-au compensat cu: curs de limba portugheză, un omagiu (tema cu subînţeles?), cărţi, brăţăruci, o mască de păr, un braţ de iasomie şi dacă doriţi inventez ceva să credeţi ca sunt cea mai iubită dintre pământeni. Număducecapul a avut o licărire de inteligenţă şi în locul maiouaşului roz cu strasuri mi-a dat bani, niciodată nu am fost mai entuziasmată de o fâşie de plastic albăstruie.


În alte vremuri, de ziua mea se cânta "astăzi e ziua taaaa, haide în Borzogheeeean"(= cimitirul din Piatra-Neamţ), dar acum ne-am mai copt la minte şi încercăm să compunem un cântec despre femeia eunuc.


Un alt motiv pentru care mi-au tremurat chiloţii aceste zile a fost atestatul la engleză, pentru că sunt genul de persoană care spune că nu învaţă nimiiiic dar căreia catalogul îi este burdujit cu note de zece. Nu vă mai ţin pe ghimpi, tema mea groaznic de previzibilă a fost Advertising and Consumerism in the Anglo-Saxon Culture. Ştiu, ştiu, eu şi cei o mie de copiluţi cu coafură indie care au brăţări din şireturi şi dau la Comunicare. A plouat cu zece, drept pentru care ţin să-i mulţumesc lui Dumnezeu, mamei mele pentru făurire, opţiunii copy-paste, Chestionabililor şi mai ales consăteanului meu, care a pornit din acelaşi liceu şi a ajuns departe şi de asta cred că am şi eu şanse să nu devin taximetristă, criminalului creativ, reclamelor cu iq, vânătorilor de cul şi tot neamul lor adormit.

În încheiere, o frântură de conversaţie cu o colegă, pentru care m-am autopedepsit stând pe grăunţe la colţ:

Ea: Cât ai luat?
Eu: Zece.
Ea: Bravo, şi eu.
Eu: Da, a fost destul de indulgentă comisia.

UPDATE: Uă să-mi! Chiar nu se prinde nimeni de titlul postului?