Tuesday, March 13, 2007

Până vineri stau pe tuşă

"Occasionally we’re surprised into laughing at something funny, but most laughter has little to do with humor. It’s an instinctual survival tool for social animals, not an intellectual response to wit. It’s not about getting the joke. It’s about getting along." (more here)

Noroc de New York Times, că am de făcut un opinion essay on humor şi sunt într-o mare lipsă de inspiraţiune. Tata a venit acasă cu doi barbaţi să repare centrala. Arătam ca o pupăză, cu o rochiţă verde şi pantaloni de trening albaştri. Inainte să intre mă gândeam să-mi pun o mască cu nămol. Noroc că mi-a fost lene. Tata ma intreabă în mare secret cum se face o cafea. Îmi dau seama că bate un apropo să le fac eu cafeaua, dar îi dau instrucţiunile şi mă întorc la Lolita. Cartea. Barbaţii râd. Sigur a zis tata vreo glumă porcoasă.

4 comments:

de ce? said...

aha, deci te-ai scapat de chinul unei vieti crunte, s-a reparat :P

LeMouton said...

daaa, acum sarbatorim cu caldura data la 23 de grade, ne imbracam in hainele de vara, e posibil sa facem si o sauna diseara :D

Bibire said...

Stimata domnisoara, am aflat cu nespusa parere de rau despre defectiunea tehnica ce v-a produs atita suferinta si v-a facut sa cujetati atit de profund asupra rostului vietii in astfel de conditii inumane. Am fost cu inima alaturi de dumneavoastra in incercarea grea prin care ati trecut, mai ales de cind v-am vazut poza pe care ati pus-o pe blog spre desfatarea iubitorilor de iaurturi de pretutindeni. Si asta pentru ca nu se putea sa nu observ albeata pielii, lucru care m-a facut sa ma gindesc la cit de nedreapta este lumea cu acesta creatie minunata care este iaurtul, pentru ca nu se spune "piele alba ca iaurtul", ci "piele alba ca laptele", cind pina si copiii stiu ca laptele e galbui, pe cind iaurtul natural este intruchiparea albului celui mai pur.

Cit despre colivia de care vorbeati in raspunsul cu care m-ati incurajat mai inainte, nu stiam ce sa va zic asa ca l-am intrebat pe nea Stamate, colegul meu care-a tinut pina acum cinci neveste, de-i spun ailalti "Duriceanu", ca-n zioa de azi se lauda cu o asa isprava numa' oamenii tari, ca prem-menistrul sau ziaristu' ala rau despre care se zice ca c-o mina conduce crucisatoru' si cu ailalata gindeste. Si nea Stamate mi-a zis :

" Bibire, tu esti naiv ba baiatule, pe tine o sa te prosteasca toate muierile dac-o sa stai tot timpul cu nasu'n iaurt, mai ridica si tu ochii spre oteveu ca macar de-acolo sa mai inveti ceva despre fomei. Sa nu cumva sa te gindesti s-o tii pe vreuna ca-ntro colivie, ca atunci cind se pune pe ciripit si nu se mai opreste o sa-ti vina sa faci ca pasaroiul ala galben care cinta frumos cind sta singur, da' dupa ce-i bagi si-o pasarica linga el in colivie nu i se mai aude glasul de-al ei si porma te mai si trezesti intr-o zi ca il vezi fara suflare cu gitul sucit printre sirme. D'aia se spune ca la femee trebe sa-i faci curte, nu colivie, desi unii zic ca cel mai bine i-ar sta in cusca (ha, ha, ha, aici s-a pus pe ris nea Stamate). Si-a continuat : Bibire, da curte e prea mult pentru o muiere care sa te vrea pe tine, tu o sa trebuiasca sa faci doar un tarc, ca e mai simplu. Si-o pui pe fomeie sa stea intr-o parte a tarcului, unde are bucataria si telenoveu, iar tu te duci in partea ailalata a tarcului cu sporteveu, devedeu si berea, desi am auzit ca aia mai tineri isi iau cu ei si-un calcolator pe care cica-l leaga la o pinza mare cit lumea sa-si mai clateasca si ei ochii obositi de-atita munca."

Si-acum vin eu si va spun stimata domnisoara ca e poate multa dreptate in ce spunea nea Stamate, da' si multa rautate, ca omu' asta a suferit destul la viata lui cu alea cinci neveste, de zicea nea Lucian de el ca e un martir pe altarul casatoriei care l-a intrecut si pe gunoieru' ala care tot dezvorteaza de aceeasi muiere, da se'ntoarce la ea ca ciinele la stapin.

Asa ca stimata domnisoara eu ma gindesc sa fac tarcu' si dv. sa-l aranjati cum doriti, da' am doar rugamintea sa ma lasati sa stau cit mai aproape de frigider sa mai maninc si eu cite'un iaurt atunci cind nu pot sa va savurez (mii de scuze, da' asa zice dictionaru sa spun in loc de gustez) chiar pe dv.

Cu si mai mult respect,
Romeo Bibire,
zbor pe aripi de iubire
xoxoxoxox

P.S. V-am pus poza ca ualpepar la calculator ca sa va vad tot timpul pelea cea alba si ochisorii care sint ca doua mure dintr-un iaurt cu fructe.

LeMouton said...

Iubite domn, mă simt ca-ntr-un spaţiu al nemuririi arzătoare când vă primesc beletele de amor, purtate pe buzele celor mai fragezi îngeraşi. Vă asigur că şi eu aş fi aproape de dumneavoastră, dacă aş sti ce chinuri vă mistuie tainic gândurile. Aş aboli din mintea dumneavoastră, domnul meu, orice frământare şi zvâcnire nelalocul ei.

Am hotărât să încetez orice activitate intelectuală ca să-mi fac zestre. Trăiesc cu spaima că nu ma veţi voi fără să aduc în cuibuşorul nostru un ştergar, un ogheal...aşa că mânuţele mele fine vor lucra furniceşte ca să vă fie pe plac înţărcarea.

Cât despre nea Stamate, om de soi, propun să ni-l facem nănaş de matrimoniu, să vadă el omu că sunt muieri pe lumea aiasta care te aşteaptă cu patul încălzit (nu de alţi bărbaţi, că io mi-s soaţă doar a unuia)

Cu foc nestăvilit,
Iaurt Aspirantă la Bibire
să mă-nalţe cu iubire