Monday, March 19, 2007

Frezii şi julituri

Vai, Lepetit a văzut nişte pulovere aşa de frumoase, cu anchior adânc să se vadă frumos şi cum nu vrea să intre în banii munciţi cu sudoarea frunţii ei, s-a gândit sa dea dovadă de un comportament exemplar faţă de cei doi părinţi câştigători de pâine şi umplători de frigider. (apropo, unul dintre ei are obiceiul de a pune chibriturile arse înapoi în cutie, îl voi demasca şi îl voi trage de ureche!) Duminică dimineaţa, subsemnata s-a oferit să facă piaţa şi, doar se ştie că familia este condusă de matriarhie, s-a gândit că ar fi bine să cumpere o floare-două, să mângâie sufletul celeia care a născut-o în dureri.

Stângace cu piaţa pentru că s-a născut în lumea consignaţiilor şi-a magazinelor mixte de la parter, Lepetit s-a târguit pentru ridichi şi salata, după care a zărit o precupeaţă care vindea frezii. Inima i-a saltat şi s-a îndreptat spre găleata să le aleagă pe cele mai puţin bătucite, muncă grea, într-adevăr, parcă trebuia să separe macul de nisip. Astfel, a fost nevoită să asiste la o discuţie macabră dintre florăreasă şi o vânzătoare de banane- conversaţie care a trimis-o sentimental pe biata oaie în trecutul îndepărtat, când se uita la Reflecţii rutiere şi visa noaptea numai mortăciuni. Cică un copil de vreo trei ani căzuse pe asfalt şi i se julise faţa aşa de tare, că i se vedea osul frunţii. Şi vai, o să-i rămână semn pe viaţă! Mie mi se întorcea iaurtul Savia (bun de la a doua încercare) pe dos, am luat rămurelele, am lăsat banii acolo şi am zbughit-o. Mama s-a bucurat enorm, dar nu s-a prins că vreau ceva de la ea, va trebui s-o şantajez cu olimpiada.

Eh, şi astăzi la şcoală! Un copil de la a şasea s-a împiedicat şi şi-a julit faţa, şi-a rupt un dinte şi şi-a spart buza! Lepetit este prietenă cu copii de-a şasea, în special cu Cosminel, Alin şi Matei (ultimul îşi comandă papuci de pe u-man) şi a cerut detalii, moamă, ce implicaţi erau toţi! O fetiţă plângea, prietenul cel mai bun al julitului cauta dintele pe jos, şefa clasei a fugit la domnu' diriginte, ceilalţi ne povesteau noua cum a căzut, din ce unghi, cât sange...Lui Lepetit i-au placut tare mult interjecţiile şi gesticulaţiile febrile, i-au adus aminte de ea însăşi în clasa a şasea, când l-a tras pe dom' profesor Diogene de cravată, când s-a bătut cu o amibă care i-a înfipt echerul în braţ, când a adus o şopârlă la şcoală, când avea ghiozdan cu Tom&Jerry (dar e posibil să fi fost scris Geri)

2 comments:

Svastik said...

Off, Mutonule, se vede treaba ca n-ai fost nevoita sa supravietuiesti in Informatica, unde in fiecare zi vine fie salvarea, fie politia. Astept totusi cu nerabdare pompierii (si sper ca focul sa izbucneasca in laboratorul de chimie, in timpul unei conventii a profesoarelor de chimie & fizică.. poate ar trebui să dau acatist la biserică sau aşa ceva).

Eu din clasa a şasea îmi aduc aminte că ne dădeam pe un fel de derdeluş improvizat iarna, pe geci sau pe ghiozdane, până ne-a văzut proful de sport şi a pus garduri pe acolo. În rest, chestii superficiale - o mână ruptă, nişte superglue în ochi.. de-astea obişnuite :)

LeMouton said...

:)) Svastikuto, tu esti invatata cu viata grea si eu simt un oarecare invidiu, la noi e palpitant doar cand mai cade o minge in capul cuiva...