şi ce ai mai făcut azi? păi nimic...şi ce mai zici? mne, mai nimic. cum ar fi totuşi să îţi dau un şut până într-un kibbutz?

sunt sigură că de-a lungul celor 550 de însemnări de pe acest blog, unele capodopere web 2.0, altele căcaturi de şters la fund, v-am spus cât de mult mă enervează oamenii lipsiţi de iniţiativă. Simt nevoia să repet, pentru că repetiţia futer studiorum est. Mă enervează oameni care se plâng că e nasol şi rasol la job, dar nici măcar nu se obosesc să caute altceva. Oameni care nu dau o dată un telefon şi apoi, când te întâlnesc pe stradă, sunt supăraţi că nu ai mai dat niciun semn de viaţă. Oamenii care te cheamă la ei acasă şi în minutul 5 după un rezumat al vieţii, îşi pun laptopul pe braţe şi clocesc pe fotoliu. Oamenii care, ieşiţi în oraş, nu au niciun subiect de conversaţie şi se uită la tine cu ochii mari, sigur o să scoţi vreo perlă. Uite, eu uneori îmi însuşesc şi poveştile prietenilor mei sau întâmplări din filme şi cărţi ca să am ce vorbi. Uneori uit că nu mi s-au întâmplat şi mă minunez ce tărie de caracter am. Ca ziua aia în care eram convinsă că am fost în Suedia şi mi s-a înnegrit gulerul după atâta uitat după bărbaţi. Dar asta e super bine, fiindcă cred că-s tare şi nu-i nimic pe lumea asta ca încrederea în sine.