Era o zi frumoasă de toamnă. Frunze ruginii se aşterneau ca un covor peste pământul rece şi umed. Deodată, eu m-am împuşcat. Mama citeşte acum această replică şi îmi dă un telefon îngrijorată. Îşi reaminteşte de perioada când ieşeam cu un băiat şi ascultam muzică industrială şi tare ciudăţică mai eram. Oftez şi înghit telefonul. Din mine va ieşi în curând floarea-soarelui.
Uneori prietenele sunt disponibile doar la menstre. Marchez în calendar datele să ştiu când trebuie să cumpăr prăjiturica casei. Un researcher notează acum în caieţel aceasta informaţie valoroasă pentru clientul lui. Reciclez ambalaje, de fiecare dată cu inima stafidită, fiindcă ştiu că noaptea camionul înghite şi hârtie şi plastic şi sticlă la un loc. Din aceste materiale un artist va face o compoziţie de artă contemporană - de care 99 la sută din români îi va durea în coccis. Restul de 1 la sută va bea şampanie şi un pişcot şi se va preface că suntem pe drumul cel bun. Spre Pufeşti.
Ce zi frumoasă de toamnă!
Saturday, October 23, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
9+
Incep sa inteleg ce este cu biotehnologia aia.
va iesi in sensul ca te va parasi?
e doar o intrebare antiretorica, dar vizeaza simulacre si imposturi..
Post a Comment