dacă mă pun de-a curmezişul patului şi-nchid ochiul stâng, văd numai cerul albastru şi pescăruşii de deasupra cartierului. dacă deschid geamul, gest oricum necesar, îmi pare că trecerea maşinilor sunt valurile mării. şi cum n-a mai schimbat nimeni (Băiat) apa de la peşti, miroase exact ca la mare şi atunci casc tare şi mă-ndoi ca o vargă - ce bine, nu mai trebuie să merg la mare, economicoasă mică!
să vedem acum dacă pot suplini cu mintea mea hrănită vegetal munţii!
2 comments:
Nice ! As vrea sa pot suplini mare asa cum zici, mai ales cand broasca mea testoasa miroase a "mare". Si totusi abia astept sa o vad in week-end si sa ma linisteasca sunetul valurilor saptamana viitoare !
Sa ne spui cum suplinesti muntele.
Eu zic ca nici nu e nev. de prea multe exercitii de imaginatie: mergem la munte in curand, da?
Post a Comment