eu eram brenda şi frate-miu brandon

m-am molipsit cumva, prin trecerile în fugă prin birturi, de neseriozitatea beţivanilor care promit că e ultima oară când mai pun gura pe alcool şi pe care îi vezi apoi sugând cu sete din ultima poşircă posibilă. nesimţirea mea e cu nescrisul licenţei. îmi iau zile de concediu şi citesc porcărioare, proze scurte şi frizate. mai deschid mailul de serviciu, sigur e ceva de făcut urgent. comentez cu dexteritate pe facebook, sunt mândră de mine că am umor. ultima năzbâtie e că m-am dus acasă la Piatra, aşa cum se duce o fată debilă la băi, în speranţa că o să mă apuc de scris, fiindcă aici nu-i nimic de făcut. dar aş! am găsit în uscătorie vechea bicicletă Pegas a lui frate-miu, o frumoasă iepişoară galbenă cu abţibilduri beverly hills 90210 pe ea. eu eram brenda şi frate-miu brandon. şi am pornit cu bicicleta prin oraş. în spate, şaua are prins un buzunar de piele neagră în care se ţineau sculele. acum se ţin acolo banii de îngheţată.