Salutare, les coucous au fond des bois! Voi, ăi doi, da!
Vă scriu să vă ameninţ că dacă vi se năzare să o daţi acum în astenia de primăvară, după ce vi s-au lungit maţele de tristeţea iernii, vă dedic un dans macabru. Vă dezabonez din reader (sper că te simţi, coucou numero 1)! M-am plictisit să vă văd cum băgaţi mâna adânc în traista depresiei şi dacă vă rămân firimituri sub unghii, cum le mâncaţi cu poftă. Îmi dau seama, căcatul metaforic din jur e mai abundent decât căcatul fizic din tot cartierul Primăverii, dar zău, e timpul să depăşim momentul am ceva dar nu ştiu ce am n-am chef m-am săturat. Hai să mai râdem niţel. Să nu ne mai luăm aşa în serios.
Sper că v-aţi imaginat în acest răstimp cum stau eu la un pupitru cu mâna dreaptă ridicată, ghidând turmele.
Tuesday, February 23, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
and here I was looking for a role model... hehe she's closer that I thought :) btw o cafea in weekend? dau pe acasa 3 zile
In weekend sunt la Bruxelles...dar nu esti si in timpul saptamanii di-di-disponibila?
:( ajung vineri si plec luni seara... luni???
Post a Comment