pentru acurateţea relatării

Ticul verbal care s-a prins ca un scai de mine în ultima vreme (de un an, pentru acurateţea relatării) este hai să fim oneşti. Într-o lume pe care o ţes eu în intervalul de timp dintre punerea cărţii pe noptieră şi sfântul somn, oamenii mei sunt oneşti. Aceşti oameni se duc la piesa de teatru Toţi fiii mei de la TNB şi spun: hai să fim oneşti! mai bine mă uit la un copil cum joacă supermario. Aceşti oameni se duc la operă şi când văd că lipseşte orchestra în favoarea unui empetrei de fundal şi când văd că balerinii mai au puţin şi dau cap în cap, spun: hai să fim oneşti, mai bine mă duc la centrul naţional al dansului, unde artiştii scot conuri de brad din chiloţi.

apoi adorm, după cum vă spuneam.