Le petit mouton

La 5 dimineaţa în metrou un tip cu lobul urechii stângi bandajat vorbeşte despre chestiuni solide ale vieţii Cred că ar fi mai bine să-ţi ţii gura dacă vrei să ai un câştig din asta. Credeam că astfel de replici apar numai în romanele americane care, pe lângă că sunt traduse prost, sunt ele însele foarte proaste.

Văcărescu, văcăreşti, pentru mine e totuna, doar să ajung în Tei la Oana, pentru că Oana e genul de tipă care mi-ar culege oasele dintr-o râpă şi m-ar îngropa creştineşte. Urmează staţia Obor cu peronul pe partea dreaptă. Într-o zi am să refac traseele lui Cărtărescu deşi acesta vorbeşte uneori ca un veritabil jucător de World of Warcraft uleios. (Este grozav că îmi permit să zic aşa ceva, dacă ar sta la masă cu mine probabil că aş clămpăni toată şi mi-aş însuşi faţa de diană timorată faţă cu intelectualii.) La mine am doar cursurile despre sfera publică şi pe Habermasul de acasă s-a pus praful hăt din sesiune.

La 5 dimineaţa în metrou circulă oameni responsabili, nu white-collars ca mine, ceea ce îmi aduce aminte că iar am mii de boarfe de spălat, ceea ce mă apropie mai mult de blue-collars.

Urmează ultima staţie, Dristor 2. Vocea acestei actriţe parcă se adresează unor suferinzi de Alzheimer. Nu miros a alcool, a tutun, a oameni sau a om. Abia aştept să mă spăl pe dinţi. La o conferinţă piaristică, domnul Eram spunea că dacă îţi faci blog trebuie să ai ceva de transmis. Ei pe dracu.

Ce-ţi doresc eu ţie

Nefericite zilele de weekend, când ieşi din rutină şi trebuie să dai măştile jos. Fără măruntaiele sistematice de care să te prinzi, pântecele timpului te tot împing înafară, eu chiar trebuie să gândesc serios?

Astăzi am luat o trântă graţioasă pe gheaţă. Am coatele vinete şi rochiţa mea n-are mâneci. Mă doare ceea ce cred că se numeşte şira spinării, dar din fericire mănânc multe chestii cu calciu (uneori şi var, dar numai în zilele bune). Un domn pe stradă m-a informat delicat că sunt murdară pe pantaloni. Nihil novi, am vrut să par dramatică dar i-am mulţumit cu un rânjet pudibond. La Litere, la bibliotecă, şoarecii îşi verifică haifaivul, când eu am lucruri importante de zis.

Am râs copi-copios la capitolul Amor din Întoarcere în Bucureştiul interbelic şi îl recomand feţelor de ceară de pretutindeni. Doamna Pârvulescu e de un umor fin jos pălăria, acesta era lucrul important de zis.

Bună ziua, mă numesc Tuloiu Marilena şi vă prezint buletinul de ştiri:

Astăzi se împlinesc două luni de când n-am mai intrat în La Fourmi, singurul supermarket din Tristor*. Pentru următoarele obiective vizez: mol Greaţa, obiectiv turistic şi activitate socială, şi iahu mesinger, spaţiul relaţiilor lamentabile. Voi reuşi, să gândim pozitiv!

Jingle: Să mergi cu zaiţ în magazin (aici o pauză jucăuşă), este un chin!
Iată, în încercarea mea de a-mi achiziţiona acei itemi cunoscuţi sub numele de chiloţi, am asistat la naşterea orală a unei antologii de poveşti ale purtătorilor de indispensabili. Voi exemplifica spre iluminare: se dă un chilot de care subsemnata este interesată. Zaiţ, care m-ar fi dorit probabil altcumva, dă drumul la poveste bună ziua mă numesc marcela şi am cumpărat aceşti chiloţei din alocaţie, fără să ştie mama, pentru că ea nu este de acord cu sforile. Semnez sub pseudonim la secţiunea Sex din revista Cool Girl dar cel mai mult îmi doresc să ajung la secţiunea Before&After. Sper că aceşti chiloţei mă vor ajuta în viaţă.
Şi mi-am cumpărat o rochiţă, pe care o puteţi admira sau scăpa un pahar de vin marţi, la hotel Mariott, unde voi cânta la ţambal.

Nu mai ştiu ce prostioare să vă spun, clar e că mi-ar plăcea să credeţi că îmi sunt arhisuficientă.
__________
*expresia îi aparţine lui sociu, adică nu ştiu dacă e el original, dar eu sigur nu

Labels: e grav

click, ce Dumnezeu!

Aş citi o astfel de însemnare.

şi mi se pare cel mai mişto lucru de când m-am făcut roşcată încoace.

Îmi place când metroul scoate scântei şi cum accelerează şoferul între Mihai Bravu şi Dristor de parcă ar da bice pe spinarea lucioasă a o sută de cai. Într-unul dintre aceste momente am avut eu revelaţia că Bucureştiul îmi prieşte şi îmi şade şi că roşeaţa din obraji nu este un semn al muncii gliei, ci al sănătăţii!

Nu-mi place că urmează să plece numita Andruşca (colegă de cameră, critic acerb al posterului cu nichita şi al ziarelor împânzite peste tot) la polski ăia, i-a trebuit studiu. Bine, noi două suntem ca dopplegänger-iţele din reclama de la 2în1, ea dulce dulce dulce, eu tare tare tare, dar asta nu înseamnă că n-o să-mi fie dor de ea şi de prăjitura pe care i-o trimitea a sa mamă, întrucât măicuţa mea a descoperit că cel mai practic este să îmi trimită şniţele şi de două săptămâni numai asta mănânc. De fapt, mint, pentru că la serviciu s-a implementat un program în genul cornul şi laptele şi ne dau în fiecare zi fructe fructe fructe. Revenind la Andruşca, să îi ţinem pumnii, să îi urăm mare grijă cu miroslawii ăia şi să ne aducă în original aşa ceva.

În rest, astăzi am văzut o fată cu favoriţi şi mai am un examen vineri, zi când vom sărbători cu multă băutură care te arde pe maţ.

are you offended by nudity?

Un xeroxist de prin Kogălniceanu mă întreba la ce facultăţuri învăţ de sunt aşa de abătută. I-am zis că la Litere, fiindcă mi-ar fi plăcut să învăţ la litere-litere, nu la o specializare, adică sigur ieşeam mai mult decât o profesoară de română care citeşte la budă Poveşti adevărate şi în sufragerie Idei în dialog. Xeroxistul n-a mai zis nimic şi m-am simţit obligată să mai grăiesc ceva, cât de des întâlneşti oameni care te întreabă ceva din politeţe fără să îţi arunce apoi o privire lăbărească? L-am întrebat dacă ştie vreo facultate veselă. A zis Spiru Haret. Am schiţat un zâmbet, m-am săturat să rânjesc cu forţa. Când am ieşit din xerox, mi-am dorit o mitralieră teleghidată, deşi nu ştiu dacă există ca termen.

Aş vrea să ştiţi că în tipologia scrierilor, există scrieri sintetice, analitice şi fonetice. Scrierile sintetice se împart în petrogrife (dolmen, menhir, cromleh), scrierea cu noduri, scrierea cu crestături, wampums, winter count şi mărcile de proprietate. Dintre scrierile analitice, cea mai importantă este scrierea egipteană, care se împarte în scrieri hieroglifice, hierotice şi demotice. Despre ultima dintre aceste scrieri e bine de ştiut că datează din perioada Regatului Târziu, încheiat cu cucerirea Egiptului de către perşi. E sublim, cred că o să pic acest examen, eu care nici nu m-am vindecat de tocilărism.

Am observat eu aşa că cu cât iţi lărgeşti sfera socială (ceea ce nu îţi face o viaţă socială mai agreabilă ori mai activă), ajungi să te cenzurezi tot mai mult, devenind doar un performer de roluri. Acest blog, de exemplu, care în loc să îmi acorde libertatea de exprimare cu avantajul limitării existenţei la nivel virtual, mă cenzurează! Adică cu acest Kio care a comentat la ultima postare şi m-a identificat relativ, dacă e el tocmai colegul meu pe care vroiam să îl bârfesc în ultimul hal că tac-su e Mircea Vasilescu şi-atunci el trece pe foaia de examen la iniţiala tatălui numele întreg fiindcă speră el ceva săracu'? Apăi mai pot să îl bârfesc? Nema, că-s cu bun simţ. Şi tot aşa pierdeţi detalii suculente din viaţa mea de brainwashed corporatist şi din viaţa mea de huligan şi din toate vieţile etcetera fiindcă lumea e prea mică şi nu e îndeajuns.

Ca să terminăm pe acelaşi ton intelectual, voi îmbruma textul cu niţele palavre în limba franceză care îmi plăcură mie într-o noapte când eram ciufută:
"Est-ce que c'est une pute? Il n'y a pas de putes. Y a que des cons, y a que des sexes. Qu'est-ce que tu crois. Ce n'est pas triste, hein, c'est super gai.
...Et je me fais baiser par n'importe qui, et on me baise et je prends mon pied....Pourquoi est-ce que vous accordez autant d'importance aux histoires de cul?Le sexe...Tu me baises bien. Ah! comme je t'aime.Il n'y a que toi pour me baiser comme ça. Comme les gens peuvent se leurrer. Comme ils peuvent croire. Il n'y a qu'un toi, il n'y a qu'un moi. Il n'y que toi pour me baiser comme ça. Il n'y a que moi pour être baisée comme ça par toi....Quelle chose amusante. Quelle chose horrible et sordide. Mais putain, quelle chose sordide et horrible. "
mai muuult