Le petit mouton

Labels: recomandare

Gramoşii mă păduchesc de defecte şi eu mă aflu la facultate, speriată de bombe. Păi nu se face aşa ceva nenică de la comunicare mediatică, tu ne pui documentare cu mineriadele şi pe afară colcăie avioanele de 1 decembrie de se zguduie pereţii. Dacă aş fi fost hidratată (dar am uitat să iau apă în dimineaţa asta, cămilă skills turned on) acum m-aş fi făcut de ruşine. În continuare cred că dacă ies din clădire, o să-mi dea cineva cu bâta-n bot, asta ca să vedeţi efectul hipnotizant al mass media. Până diseară voi da cu coasa prin lista de defecte şi le voi alege pe cele mai finuţe, că am observat că oamenii chiar cred lucrurile pe care le spui despre tine.

Bun, timpul din nisiparniţă s-a scurs, să nu ne mai ascundem după ţolul de calităţi.
Oamenii spun despre mine că sunt deranjant de cu bun-simţ. (cred că bleagă a vrut să spună respectivul)
oamenii spun despre mine că sunt o ice queen (probabil pentru că nu spun iubi, supi şi păsărică şi nu mă ţocăi cu fetele decât dacă e ziua lor sau au un rimel mişto)
oamenii spun despre mine că judec oamenii după considerente superficiale. (ex. gradul de deschidere al gurii când xulescu pronunţă cuvântul acuitate, recunosc)
oamenii spun despre mine că sunt snoabă (fără bani, aş adăuga)
eu spun despre mine că sunt o practiciană desăvârşită a ignoranţei.

În rest sunt genială!

Labels: bitch and whine

Când a zis traineriţa că e o mare diferenţă între realitate şi proiecţia noastră despre realitate heihei, cred că mă gândeam la capacitatea cerebrală a neanderthalului, cu 50 de centimetri cubi mai mare decât a homo sapiens! Omul actual are o capacitate cerebrală cu 200 de cm cubi mai mică decât sapiens şi eu fac floricele pe lângă subiect, ca la un concert de jazz cu prea multe nesuferite improvizaţii.

Începem cu ştiri de acum îngălbenite, şi anume c-am bifat în limita posibilităţilor Gaudeamusul, eveniment care la mine în jurnal stă sub titlul Gaudeamus liricus (cândva ştiam să fac acordul latinesc, acum măcar ştiu de dragul cui s-a dus Orfeu până la mă-sa-n praznic deci în infern). Numai po-e-zi-e mi-am cumpărat, mă jur să fac bookfestul numai proză altfel or să mă injure copii mei, aşa cum fac şi eu cu ai mei, domle parcă acum o sută de ani când investeau şi ei bani în cărţi şi nu în termopane exista numai henry james! N-am făcut turn de cărţi ca oompa, dar am luat-o la mine acasă pe doamna simona popescu (dane, nu-mi mai vinde gogoşi) şi pe domnul ivănescu şi pentru că mi-a plăcut la nebunie să-l chinui pe flăcăul de la standul vinea, dar şi pentru că mi se năzări mie aşa, i-am cumpărat pe coman şi pe khasis (poze aici, coman no no căsătorit copil, khasis si si).

Peste noapte am avut palpitaţii îngrozitoare, eu am nevoie de o sfoară narativă în care să mă încurc, ce să fac dacă existenţa mea e la fel de stufoasă ca mesteacănul ăsta golaş de pe Drumul Murgului? Mi-am găsit linişte sufletească abia când am ajuns acasă (în piatra-neamţ pentru nou-veniţi, unde am dealuri înalte ca să mă piş de foarte sus peste oraş, aici l-am citat pe dan sociu în cântece excesive). Nu linişte sufletească, pardon, livrească am vrut să zic, căci m-am calmat cu trei dinţi din faţă a lui marin sorescu luată de la anticariat, o comoară sfântă locul ăla; domle, nu m-am mai amuzat aşa copios de când am văzut afişul cu concertul de crăciun smokies.

Şi aici vroiam să ajung! Că nu mi-am găsit deloc linişte sufletească natală, sunt exact ca pesonajele lui slavici (şi nu numai, dar atât îmi vine în minte) supuse unui hybris, incapabile să se readapteze la matricea ancestrală (simt că voi avea acum mulţi vizitatori de-a doişpea). De la faptul că se înalţă clădiri lungane ameninţătoare pentru ochiul pietrean, special antrenat să se-nvârtă panoramic şi să-şi vadă muntele, până la faptul că taică-miu era mai interesat de bujii decât de sosirea mea, am dus-o numai în suspine şi regrete că am bătut juma de ţară. Pe Număducecapul tot n-o duce capul şi pocnesc slanele pe ea mai că-mi vine să zic că-i o femeie totemică, Viaţădecâine e fericit cu noul lui job o zi dorm şi trei stau degeaba, maica mea are în continuare apucături de Catrina Moromete, Mamut mi-a promis filmografia completă Charles Chaplin şi m-am întors doar cu Modern Times, mi s-au rupt papucii şi am fost nevoită să-mi cumpăr o pereche de femeie trecută. Însă capacul a fost pus de cei doi copii ai lui Viaţădecâine, care în loc să mă întâmpine cu o mătuşă dragă te venerăm tu care ne aduci cărţi şi pixuri în formă de buburuze, m-au primit cu un călduros de ce ai venit? Şi cu Mowgli mă înţelegeam mai bine.

La cina în familie s-a discutat despre ce fel de bărbat s-ar asorta cu mine, s-a luat decizia că trebuie să fie cu cel puţin o palmă mai înalt, eu am dat-o în feminism, scântei între mine şi taică-miu, m-am jurat că nu mă mai duc acasă câte zile oi avea (deci presupun că până la crăciun o să mor), divorcio, diferenţe ireconciliabile. Şi în loc de porc zic s-o tăiem pe Număducecapul.

Labels: i must find the perfect spoon

Născut de mămic-sa, nu în capul meu, căci the intricacy would overwhelm you. Nici un membru al clanului zaiţ nu are o biografie standard, după cum atestă paginile de jurnal ale lui papa zaiţ, martie-decembrie 1975, semnate sub pseudonimul EGO DOMINE. Nici un membru al clanului zaiţ, nici măcar Ghiolaiu moş sicriu suferind de cimitirită, nu a dat drumul firului vieţii, s-au năclăit cu toţii şi sug din seva ei răşinoasă, aşa că lumânări la morţi ei pun doar pentru Sfântul Cristofor, Sfântul Pantelimon şi uneori, acelaşi papa, cu răutate mefistofelică, aprinde o lumânare să moară toţi comuniştii încă în viaţă.

Zaiţ în exemplarul reuşit s-a născut într-o noapte de sfârşit de ianuarie, mămic-sa Pulheria blestema şi hăituia minune mare, de te-ntrebai de unde atâta musculatură pe rărunchii ei de violonistă. Rezulatatul n-a fost pe măsura aşteptărilor, copilul fiind prea negru şi prea urâcios în comparaţie cu progenitura anterioară, o fătucă pe nume Ghiţă, căreia i s-a spus că a fost adusă de o lebădă. În mod automat, lui Zaiţ i s-a turnat că a fost adus în clonţ de-o cioară, de tremură şi acum ca o vargă la orice fel de croncănit, chiar şi atunci când mâncăm pâine uscată. Papa Zaiţ făcea la vremea aceea afaceri cu tăciune, sentimentul vinovăţiei l-a atins atât de tare încât era să moară de oftică.

Naşterea lui zaiţ a cauzat aşadar o reorientare strategică în familie, tranzacţiile cu tăciune fiind o parte ruşinoasă (desi la vremea aceea predecembristă un climax financiar) ascunsă sub patul matrimonial. Din afacerea cu ştiuleţi singurul lucru productiv care a ieşit a fost inspiraţia pentru povestea poveştilor, jucată la Piatra-Neamţ în club tonique. Faima clanului zaiţ nu s-a restabilit nici până acum, tocmai de aceea îmi folosesc popularitatea blogăristică pentru a o reînvia în măsura posibilităţilor.

Sau poate vreau să te perii zaiţ înainte să te anunţ că ţi-am stricat umbrela, adică a păţit ceva şi întâmplător era la mine în mână, dacă citeşti asta să nu mă suni de la şase la opt că-s în curs.

Labels: who is this zaiţ person

De trei ore mă sforţez să scriu un post neinfluenţat de poezia generaţiei 2000, în care m-am scufundat recent dar nu ştiu dacă pot să vă spun de ce, trebuie să cer consimţăminte sau ceva de genul ăsta. În plus, cu cât scriu mai rar, cu atât mi-e mai greu să mă reapuc, cum să scriu eu un post omogen despre cum:

-m-am retras de la cursul de dans sportiv revoltată că 1. m-aş fi trezit săptămânal de la şase de dragul unui prof cu motocicletă, pantaloni de piele dar chel care pe la mijlocul fiecărei melodii strigă "can you feeeeeel it girls?" şi eu nu fac compromisuri de dragul unui astfel de mascul 2. am realizat spre marea mea dezamăgire de homo universalis că şi căpitanul Ahab ar dansa mai graţios
-i-am frânt inima băiatului cu profil de madonă (pe asta aş fi pus-o pe primul loc, dar să nu par obsedată)
-barul cireşica este chiar drăguţ şi studenţesc, de ce să-l băgăm în oala comunismului şi nu a pitorescului
-mă gândesc să fac un şou teribil în faţa facultăţii, ceva cu inflamabile în orice caz, pentru că mi se pare nedrept că, înzestraţi cu-o ruskaya padruşca pe post de profesoară de engleză, imităm intelectualiceşte mersul racului
- nu mă mai pot uita la breakfast at tiffany's cu drag pentru că oompa zice că truman capote a fost nemulţumit de audrey, rolul fiind special scris pentru madam marilyn şdeci acum m-aş uita la audrey cu o nară ridicată, ce să fac, sunt tânără şi uşor influenţabilă
-am schimbat locul de unde îmi cumpăr gazetăria, întrucât nesimţitul ăla de vânzător îmi complimenta portofelul îmblănit, eu de colo cioara (corbul?) cu caşul şi mi-a dat ziarul de acum o săptămână! (acum iau din pasaj de la universitate, nenea mi-a urat de trei ori o zi bună şi n-am cumpărat decât suplimentul de cultură, eu care nici cultură simplă nu am)
- săptămâna ce vine mă duc şi eu în sfârşit acasă, am emoţii zău
- vine gaudeamuuuuuuus şi dakino
- eu eram aia de se uita insistent la tine în expirat, îşi transmiteam să mai dai naibii drogurile, drăguţă
-postările cu liniuţă sunt foarte nesuferite, de parcă n-aş avea pic de consideraţie faţă de cititor
-sfatul irenei de a cultiva amănuntele este unul dintre cele mai bune sfaturi primite anul ăsta
- sfatul meu este să citiţi din lettre "un alfabet al filmului" de peter wollen
-cea mai mare bucurie la dulceaţa de vişine sunt bucăţelele de lămâie
-nu-mi dau seama dacă am făcut corect acordul în propoziţia anterioară

Acestea fiind zise, punct.

Hehei, să fi ştiut eu as după amiază, în timp ce dădeam cinzeci de mii la cantina sărmanilor de la drept pe borş cu fasole şi spaghete cu o ciupercă izolată pe margine că în noaptea asta o să-i dau un cot lui virgil ianţu la bar; sau că o să intru cu nasul fix în ţâţele andreei raicu; sau, cel mai important, că o să mă aleg cu nişte super căşti care mă izolează fonic de colega mea de cameră;(nu, hani, eu n-am nimic cu Urma, da' tu nu vezi câte noutăţi a postat crissy ăsta?) Apăi ceream şi eu mai multe ciuperci!

acesta a fost un gând din ciclul "mulţumesc naturii că am prieteni pr-işti"

să dansez ca Solveig Dommartin pe six bell chimes

un mendebil

un karaoke unde se cântă "dacă vrei să ai gagică"

să înţeleg scandalul Naomi Boţi, trei zile fără iqads şi-am pierdut osul cel mare

o scenă în care un nene se ceartă tare tare cu o tanti şi în loc s-o plesnească, să se ridice şi să zică "tais-toi, conchita". şi apoi să scoată din buzunar un morcov şi să-l mănânce

un polizor cu care să-i tai gâtul lui mika din pasaj de la unirii

să-mi zică şi mie ruxandra novac de fericire by nekro

să-mi zică si mie cineva ce muncă se cere la anunţul cu "cautăm studente fără experienţă pentru lucru manual"

melodia asta cap-coadă dacă e s-aveţi

vă rog io

Labels: o cafea daca ghiciţi ce unde cum

Miluşcă, eşti bine?
No, bine.
Doleanţe mai ai?
Ca întotdeauna.
Şi nouă nu ne spui?
Când oi putea.
La facultate ce mai faci?
Joc telefonul fără fir.
ţţţţţţţţ

Azi a fost de-a dreptul dramatic,
În biserica asta mirosea a mir
Corul o ceată de îngeri imperfecţi
La mine miroase a petrolul cu care se freacă podele
Şi dascălul behăie şi babele clămpănesc.
Lumânările sunt 2 mii bucata
La mine 6, câtă corupţie neneacă
Niciodată nu primeam rest de la cinşpe mii
Şi-mi părea rău că pun o lumânare la morţi şi una la vii.
Când a bătut unşpe fix
Un domn în maletă a spus “Să spunem în cor crezul”
Ceea ce a fost un şoc enorm
1. pentru că eu şi zaiţ suntem de părere că domnii în maletă au ca fantezii erotice sexul pe fotocopiator
2. pentru că am crezut că am nimerit într-o biserică sectantă, cu moderator
3. pentru că toată lumea a spus Crezul în perfectă sincronie, other-directed, corect
4. la unşpe fix acasă primeam binecuvântarea şi simţeam deja aburii de la mămăliga răsturnată
Totuşi biserica asta nu avea erou
Eroul meu de la biserică în blugi prespălaţi şi blonduţ
Eroul care culege fete în fuste lungi şi babe stafidite
Şi nu avea nici cucoana roşcată-poate eu în viitor- care se crucea
La chiloţii ieşiţi de sub blugi.
Şi nu avea mai multe
Dar nu mai insist
V-am furat cam două minute din viaţă
Şi trebuie să fim productivi.

Labels: e grav

Multumesc luminatorului Dan Sociu, cel care-si intuieste personajele.

Uneori mă apucă o covârşitoare dorinţă de a tăia, de a spânzura şi de a ponegri până în pânzele albe. Dar astea nu sunt noutăţi pentru cititorii acestui blog antipatic, ce e proaspăt scos din cuptor e faptul c-am descoperit că în mine zace un soi de jurnalist deontolog, care aşteaptă să se întâmple un lucru înainte să vocifereze pe diverse teme. Astfel, dragii mei, trebuie să ştiţi că eu m-am dus la recrutare la doua organizaţii (vorbim despre voluntariate, call me Mother Theresa though i'd much rather prefer Guadalupe) şi pentru mult timp n-am primit nici un răspuns.

Dă şi-njur-o pe aia de la HR, pe marele boss, pe candidaţi, incepe să-ţi faci probleme, dacă nici la un amărât de voluntariat nu mă primesc eu cu ce îmi mai plătesc pâinea cea de toate zilele şi excesele de la Zara? Piaţa de muncă e foarte tristă, ăştia te tranşează, cum îmi stufoşesc cv-ul, vai de viaţa mea, am să şterg mesele la gregory's, văleu mor! Numai bine ce am primit răspuns de la amândouă că mă vor. De la primul nu pot să renunt, pentru că orele prestate se constituie ca practică pentru facultate, de la a doua nu renunţ nici să mor, învăţ chestiuni de PR (nu, nu cum să port mărgele) plus un tip acolo foarte drăguţ şşşşşşş că poate ne aude cineva.

Timp mai am doar de scărpinat în cot.

Veselia zilei de astăzi a fost mica socializare de la metrou, când o coleguţă m-a întrerupt din citit şi mi-a spus că de când a început facultatea m-a văzut cu botul numai în cărţi. Uh-la-la, las impresii oamenilor! Mă bucur că a ratat momentul când îmi făceam contur la unghii cu pixul.

Tristeţea zilei a fost refuzul lui zaiţ de a-mi pune la spălat nişte blugi, iar intru în perioada de boschetăreală. Există în Bucureşti spălătorii în stilul acesta?

Labels: aşa cu socializarea, i must find the perfect spoon