Wednesday, June 27, 2007

Să nu zici hop pân' nu sari gardul


E bine, e bine :)

Sunday, June 17, 2007

"A fucking good idea"

Múm, acuşica!

aflat-am de aici

Friday, June 15, 2007

de ce m-oi fi ferit de cărtărescu

[...]

mă-ntreb dacă acum eşti fericită
mă-ntreb dacă bluzele tale gunguresc acuma de fericire
mă-ntreb dacă lumea ţi s-a mulat în fine pe pulpe ca un ciorap-pantalon
dacă soarele ţi-e un brizbriz, un pamplezir, un zorzon
dacă iarba sub cerul albastru
albastru...

Monday, June 11, 2007

Sforţare

Oamenii răi sunt foarte dezavantajaţi. Pentru că ei dau cu piciorul şi împroaşcă dintr-o plăcere sadică şi egoistă, dar când se uită în oglindă şi observă că au picioare de fotbalist şi când din gâtul lor nu mai iese venin ci doar un fum, se liniştesc şi chiar arată licăriri de bunătate. Epuizaţi fizic şi psihic după scenele savuroase de răutate, oamenii răi au o figură obosită de "mi-am împlinit natura machiavelică, acum să intrăm în rând cu lumea". Însă cine să-i mai creadă, când le este eticheta la vedere?

Trecând peste această meditaţie meditativă, trebuie să vă spun că un lucru grozav despre sfârşitul anului e, pe lângă teiul înflorit şi chiulul fără jenă, că poţi să îţi alegi cărţile pentru premiere. Adică: bibliotecara cumpără un car de cărţi, premianţii dau din coate, îşi pun piedici şi luptă cu suliţe şi spade pentru a alege cărţile cele mai bune. Sau poate asta cred eu. "Toate cărţile sunt bune", zice madam bibliotecara, dar să fim serioşi, creme de la creme se mănâncă repede. Nu vă pot spune ce premiu iau, pentru că m-aţi eticheta într-un fel şi eu am deja etichetă, dar vă pot spune că păzesc uşa bibliotecii ca un arhanghel (ia-ţi Cioran, daaa, Cioran e super) şi am pus cărţile ochite undeva la fund. Am optat pentru Sonata Kreutzer şi pentru Educaţia sentimentală şi aş putea face crimă dacă mi le ia cineva, mai ales că prima e într-un singur exemplar.

În continuare doresc să îmi exprim uimirea faţă de vizionarismul Spam-ului (vezi comentariile postului anterior), întrucât eu m-am dus la banchet într-un analfabetism muzical de toată mila. Să-mi storc lăcrimioare, nu alta, când ovaţiile la o misterioasă melodie cu jagă-jagă au fost primite de mine cu uat dă fachin fac? Am trăit în întuneric, om al peşterii ce sunt. Deci mi-am propus să ţintesc spre statutul de om-enciclopedie! Încă un mic detaliu despre banchet, timp de reflectare dacă să postez vreo fotografie- eu, când auzeam că lumea se calcă în picioare la dans, credeam că mi se spun legende şi mituri româneşti. Dar degetul meu sângerând mi-a dovedit că orice mit are un sâmbure de adevăr, sau de sânge mă rog, noroc că mi-am găsit un flăcău care să-mi sufle-n picior. Acasă am fost întâmpinată de veşnica replica paternă "Ce, a prins vulpea rană?" Cât sunt de iubită!

În finalul traseului sinuos al acestui post, eu cred că la şcoală ar trebui să ne înveţe lucruri practice, de supravieţuire! Ce gând original! Câte semne de exclamare! Adorabil! Spunând lucruri practice, propun ca, în loc de a învăţa pe de rost Odă [în metru antic] (ce-i drept, superbă), să ne predea reţeta din popor Vinul după bere e plăcere, sau cum Dumnezeu era, căci nu ştiu ce lichide s-au scurs pe gâtlej, dar e posibil să-mi fi fost gura slobodă.

Monday, June 04, 2007

Ulrich Schnauss- Goodbye (2007)

IDM nu se poate numi, căci îi lipseşte sarea şi piperul idemist. Dar pentru un shoegaze şi un ambient antrenant merită procurat. Cred că dacă nu ar fi dominat Ma fleur a cinematicilor în playlist de mai bine de o săptămână, aş fi avut vorbe mai frumoase pentru albumul neamţului. Ca o ironie, fiindcă nu am reţinut ce fac meduzele din jocul secund al lui barbu, melodia Medusa se potriveşte cel mai bine profilului meu muzical.
downloadări găsiţi pe aici
sau aici

Saturday, June 02, 2007

În acest post intenţionez să scriu tot ce-mi trece prin minte, chiar dacă las impresia că-s hiperlogografică

Eu am auzit că sunt cupluri care se uită la A Walk to Remember. Adică cum, nu e mai profitabil să se caute de păduchi? Eu aici nu mă chinui să fiu amuzantă, chinul merită irosit în trei locuri pe care nu le voi menţiona, căci aţi zice că sunt scârboasă şi aşa risc să nu îmi mai găsesc un iubit prin intermediul blogului. Dar o astfel de etapă feciorelnică trebuie sărită în închegarea unei relaţii. Oare un băiat normal la cap ar accepta să se uite, trebuie să cercetez pe cea mai bună bază de date, haifaiv, acolo unde oamenii îi zic mortului condoleanţe. Desigur şi revenind, de aici nu concluzionăm că ardem etape şi sărim direct la zgâlţâială. Un film tot trebuie văzut împreună, pentru a observa dacă partenerul se scarpină ca un frustrat/găseşte un motiv să te atingă(pandele! mi-e fricăăă)/râde ca un bou. Mi se pare că mi-am vulgarizat blogul, e foarte posibil. Am să dau seamă la judecata de apoi. Cu j mare.

Acum la radio cânta o populară Hai, hai, muier rău. Şi eu nu am prins rostul. Mama s-a mâhnit, m-a căutat la ureche şi a zis că zice hai hai, nu e rău. Acest lucru îmi aminteşte de copilăria mea non-poliglotă, cand cântam:

Ai feci i lăvi du CASA BLANCA
Ai feci i lăvi du SEI GUDBAAAAI

Sau
Catnaijo, i bin meri lon taim go

Sau
Ainţ vai poliţai, drai fir grenadir!

Sau
Put mi ap, put mi daun, put ma beibe ol ăraund!


Mai era ceva cu şarap, dar chiar nu mai ţin minte, în bibilica mea s-au înregistrat mai bine replicile de pe discurile cu poveşti "Alo, florăria Codlea?"" Nu, e o greşeală." "Dar n-ai vrea totuşi să ne împăcăm?". Ambiguizarea este primul pas către înstrăinare.


Se apropie şfârşitul şcolii şi la noi în clasă se fac profeţii profesionale. În proiecţia a două gaiţe sucite, voi deveni vânzătoare într-o librărie, o meserie strălucită, vă zic, dacă luăm în considerare că mulţi vor sfârşi ca şoferi pe tir, picoliţe, sinucigaşi rataţi, condamnaţi la Jilava.


V-aş mai spune una-alta, dar iată ceasul arată ora 23:52, am scos trei viermi din trei cireşe, fructele mele preferate sunt: 1. vişine 2.pepeni 3. grefe, am slăbit două kile după ce am leorcăit otrava ceea, rochia mea de banchet e ca o ridicare din umeri, barbu nu e aşa de fioros dacă foloseşti dicţionarul de neologisme, e necesar să mă spăl pe dinţi, Viaţădecâine e mieros cu mine şi nu îmi dau seama de ce, acesta e printre ultimele posturi, să nu plângem din nimic.


O poză cu mine şi LeGrandBelier în fundal, pe vremea când ne iubeam şi mie mi se depărtau ochii de fericire: