stiri despre mine diacriticless

intre a infrunta balaurul friguros al crivatului de piatra neamt in cautarea unui sipot de internet si a sta in barlogul meu unde cei doi ursi batrani sa intrec in dureri de spinare, splina, pancreas, pastarnac, am ales prima varianta pentru ca virtual eu nu vreau sa mor. Mai tarziu am sa dau o fuga pana la cimitir sa ma interesez cat mai costa un loc de veci, la cati "valeu" am indurat retetele compensate nu sunt o solutie.

fericirea salvatoare e ca zait e la doi pasi de Paradiso, imi voi stoarce toata dragalasenia asupra-i, de craciun mi-a luat Sylvia Plath, dupa riguroase instructiuni "la Noi, faci cinci pasi de urias, raftul din fata, langa T.S. Eliot, 320 de mii te duci cu mobilul de oringi pac 20 la suta reducere sa zici multumesc". Nefericirea e ca la zait e venita bunixa odeur de naftaline la greu!

fain e ca daca dai cu sapa prin oras printre manelisti si urbanei intorsi la pieptul calduros al mamei, poti sa dai de niste oameni foarte draguti, cum m-am intalnit eu aseara cu baietii cei curati de la the amsterdams. Pac o berica la bord, l-am interpelat pe Andrei, in speranta ca-mi exersez stofa de pr-ist, dar singurul sujet de conversatie pe care l-am gasit a fost insusi pr-istul formatiei ( ntz ntz ntz)

zilele trec in acest orasel, parca se construieste casa radio, geamurile aburesc si in zilele in care nu bat crasmele, ma uit la How it's made, sa nu luati in deradere hartia igienica, ci sa meditati inainte de a rupe doua patratele ce scrisori (eminul meu iubit!) si cate carti s-au dat spre reciclare.

the age demanded

Acum trei ani pe vremea asta Cătălin Pârâiaş mi-a dat c-un bulgăre în ceafă, n-am zis nici pâs, un pic mai sus şi-mi spărgea capul, îşi declarase iubirea şi necunoscute sunt tenebrele bărbăteşti. Fireşte că n-am vorbit în viaţa mea cu CP (iniţialele au produs porecla Chior şi Prost), dar dacă o ţineam pe bibliotecară ocupată în fundul sălii după ştiu-eu-ce poet francez, aveam timp să scotocesc în fişe la a 12a B, să văd ce mai citeşte, ce e măc-sa, era în zodia peşti nu eram compatibili. Cătălin Pârâiaş avea un palton gri exact ca al meu doar că în variantă masculină şi factorul compatibilitate vestimentară cântărea mai mult decât factorul compatibilitate zodiacală. Fireşte că n-am vorbit în viaţa mea cu CP.

Aşa, acum c-am notat să nu uit, trebuie să mă mai plâng de faptul că eu n-am bani de Anthony Frost (am zăbovit la tarkovsky's polaroids şi la tot raftul despre filme), în mod oficial până sâmbătă când plec acasă mai am o su de mii în buzunar şi o invidiez enorm pe vânzătoarea aia creaţă, am fost cu ea la olimpiadă şi avea un pulover pe care scria ne vedem joi, mie mi-ar fi plăcut unul pe care să scrie marţi marţi.

?

dragă junkydawn, ne cunoaştem de undeva?

oh stacey

ninge frumos dar habar n-am de vreun loc unde să poţi să te arunci în zăpadă, brăduţul clipoceşte frumos instalaţie albastră cu clopoţei, am aruncat aseară chiştoacele adunate asiduu, radio clandestino mă duce cumva cu gândul acasă sau la o nouă definiţie de acasă, andreea mi-a adus la pat şniţele de soia cu mult muştar şi eu învăţ cum se redactează o scrisoare de remediere.

după ce termin cu anafora epistrofa epanadiploza o să vorbim despre tatuajul lui maradona şi despre le petit futé rwanda.

hai că n-o să mă mănânce un examen.

o leapşă de la oompa cu plăcere

Un crăciun frumos: cred că acum doi ani, eu, ema şi zaiţ într-o cafenea, sorbind dintr-o ciocolată budincoasă, pac realizăm că nu am luat cadouri la părinţi şi că nu mai avem un sfanţ. Aşa că mergem noi să facem un ban cinstit, cu colinda la blocurile fiţoase. Un festin, rîgardî desambră chi nejî le-am cîntat şi alte muzici pe trei voci, eu fiind bariton. Am strâns noi ce-am strâns şi în loc să mergem după cadouri ne-am întors în cafenea să facem planul de ziua următoare, cine are sarmale bune, cine are friptură şi cine desert. Ema urma să primească de pomană bomboane quality street (am mai zis de ele), deci la ea mergeam într-un final.

Ce-mi doresc de acest crăciun. MIE.

-albumul ăla de la Noi cu Frida Kahlo, vă rog eu să nu mi-l cumpăraţi să am timp să suspin în voie şi apoi să-l cumpăr de la reduceri
-o plimbare cu motocicleta din romană până la unirii şi apoi pe tooot independenţei, zău că nu cer prea mult
-amon tobin în România, sunt dispusă să îmi plătesc singură biletul
-o îmbunătăţire a vocabularului personal şi a nonşalanţei oratorice cu 20%. fiecare
- ceva care să aibă miros de albastru

Foarte indie dorinţele mele, doar n-o să vă zic că vreau de fapt un bărbat pe cai putere.

Utopix, simt aşa nevoia să ştiu ce îţi doreşti de crăciun, sper că nu te dai cu placa.

habar n-am, mă doare spinarea

Prietenii mei (printre singurii, de altfel), să vă vând un pont: decât să daţi o su treij de mii pe piesa Sado-Maso Blues Bar de la Teatrul Foarte Mic, mai bine faceţi o plimbare, ascultaţi nişte Peaches, folosiţi un limbaj licenţios, sigur o să vă iasă mai bine decât actorilor.

Din seria gândurilor oau, capătul lumii nu este dristor, astăzi i-am ordonat taximetristului pe bulevardul tei! şi mi se păru că am zis la bulivar, birjar! Confortul a fost acelaşi dacă aş fi mers cu trăsura, în orice caz.

Pentru un căcat de proiect la care pun diacritice de două ore, asociaţia m-a cuplat cu o tipă din Reghin, o iubesc şi o ador! Îmi tot zice la telefon no bine şi eu întreb mereu cine nu vine?

Sunt singur şi citesc bloguri

De revelion aş vrea să nu plec acasă şi să stau aici, trei zile lungi şi late numai în pat, cu plapuma-n cap. Să mă uit la toate filmele lui Caranfil de exemplu, să mănânc porceşte şi să fumez în pat, să-mi zic "băi ce miroase a parşivenie". Eventual să treacă o fiinţă două pe la mine, cu miros de iarnă tăioasă şi să se ghemuiască lângă mine-n pat şi să mai schimbe cd-urile cînd este cazul.

Mă gândeam să le propun fetelor să decorăm bradul de crăciun cu chiştoace, dar mi-e teamă că n-o să-mi înţeleagă avântul nihilist. Plus că proprietara asta, dacă se trezeşte să se afişeze într-o inspecţie inoportună cu zâmbetul ei de dresor canin, ar leşina că-i batjocoresc casa şi memoria copilăriei ei şi nu am sărurile la mine.

Astăzi pe strada Smârdan mă simţeam fix ca o new-yorkeză în şapca mea de hippie hip hopper de underground şi când m-am întâlnit cu o colegă şi mi-a adresat veşnica şi vomitiva întrebare spoofică şi faşi i-am zis că mănânc un bretzel, tu.

Mi-e groază de sesiune, când o să trebuiască să-mi abandonez cărţile de doi sfanţi în favoarea manualelor americăneşti în stilul 10 feluri de a pupa în cur în calitatea ta de pr-ist. Dar mi-e mai multă groază de colegii care o să citeze din cărţile astea la fiecare discuţie: în Wilcox scrie aşa nu mă lua tu pe mine cu ce se-ntâmplă-n România băăăăăi lozincarilor

Ah şi poate ne vedem luni la MŢR la o proză erotică.
Hî?

Noţiunea de câine

Noţiunea de câine nu latră

De dragoste nu muşcă

Ştii astăzi în sala 208 scria

te iubesc dar am trecut de faza asta a scrierii

când o să treacă ploaia asta prelungită de vară

cosiţele îmi vor creşte până la piept

Şi pe Vasile Lascăr vara trecută scria

vrei să facem sex

atâta literatură pe străzile din Bucureşti

când o s-o citesc pe toată

cosiţele îmi vor creşte până la şolduri

nimfă chtonică vei striga după mine

Ştii ploaia m-a umflat ca pe-un burete

de asta sunt aşa de

miu miu miu

şi tra la la

O draga mea

Încă două de la festivalul filmului francez

Îmi pare rău că nu vorbesc limba criticilor de film, o să trebuiască să mă credeţi pe cuvânt că a meritat să şezi patru ore în căldura înăbuşitoare de la sala Elvira Popescu.


Foarte emoţionant Mon Meilleur ami, la minutul 90 am lăcrimat puţin dar să nu mai spuneţi la nimeni. De căutat fără discuţii. Şi de citit dacă aveţi timp.

Eu nu prea cred în puterea musical-urilor ca unguent de boli sufleteşti, plus că o balconistă lângă mine râdea spasmodic de-mi venea s-o buşesc DAR filmul e irezistibil prin faptul că aduce enorm a piesă de teatru (spaţiu închis, sincronizări, decor, adresarea directă către public) cu avantajul că regizorul poate insista pe detaliile şi cadrele semnificative (o scenă superbă cu pantofii unei domnişoare târâindu-se languros către picioarele unui domn), să mulţumim cerului pentru opţiunea zoom. Dacă mai pui aici şi aerul dulceag al anilor 20, o Audrey Tautou tres sympa, umor şi nişte ritmuri care te însoţesc până acasă, apăi să te mai gândeşti, poate îţi plac musical-urile.

Îmi pare rău că n-am fost la SdC, măcar ştiu că n-o să mai apară poze cu mine pe internet.