Lucruri triste de Craciun

Dincolo de povestea fetitei cu chibrituri si de nemuritoarele stiri de la ora 5 unde o femeie si-a spanzurat concubinul cu-o pereche de ciorapi Mondex marimea 3, exista istorioare adevarate, transmise din gura-n gura care ma depresioneaza enorm, mai ales fiindca sunt de sezon.

Spre exemplu, sunt oameni pe lumea asta care opresc caldura pentru ca bradul lor sa reziste mai mult timp. Si fiindca e prea frig in camera respectiva, nu mai pasesc deloc in ea si uita si de bradut, de cadouri, de muzica bleaga a instalatiei. Apropo sau mai putin apropo, mi-a placut enorm articolul lui Bucurenci.

Eu nu inteleg majoritatea cuplurilor. Au un limbaj numai al lor si nu lasa vreun dictionar/ghid de conversatie strainilor, se unesc parca impotriva intregii umanitati si fac gesturi intre ei care, daca ajung la urechea intrusului, starnesc miscari religioase si ochi dati peste cap. Sa nu ma mai lungesc, iata cum isi face un cuplu cadouri: ea se duce la magazin, isi ia ceva, ii arata bonul iubitului si el ii da banii. Si viceversa. Si-so-e!

Va las, dragii mei, m-asteapta P P Negulescu, si mai incolo am intalnire cu gara.

And the award goes to

1. I am a robot and proud- The electricity in your house wants to sing

Flawless.

My 2006 Best Albums

10.Milosh-Meme (downtempo, sunet bland si citadin)

9. Nightmares on Wax- In a Space Outta Sound (mi-au facut lecturile sa curga)

8.Ratatat- Classics (indietronic de efect)

7. Ladytron-Extended Play (cascheta din ureche m-a convins sa ma deplasez in loc sa hibernez)

6. Thom Yorke- The Eraser ( desi destul de controversat, albumul solo al capului de radio m-a mangaiat frumos in zilele depresive)

5. Peaches-Impeach my bush (piersica asta este febletea mea)

4. Gotan Project- Lunatico (o,da, sa fii in Bucuresti cand are loc concertul si tu sa nu te duci..asta se numeste Crima)

3. Placebo-Meds (nu cred ca e nevoie de ceva in paranteza)

2. Bonobo-Days to come (absolutely thrilling, elegant,urban, poate nu la fel de bun ca Dial M for Monkey, dar orice creat de nea Bonobo trebuie primit cu iubire)

Hehehe, frati si surori, va las intai pe voi sa va alegeti cel mai bun album din 2006 (va blestem pe toti cu-o leapsa sau un mesaj aici), dupa care va spun si eu. :)

aici este accountul meu last.fm, if you ever feel the urge

Scrisoare prin care imi exprim sentimentele II

Dragi parinti,

Va sunt recunoscatoare. V-as spune ca va iubesc, dar in ultima vreme m-ati adus intr-o stare de sclavie (sterge praful, fa cumparaturile, ia copiii de la gradinita, aseaza-ti hainele, impacheteaza cadourile si cu toate astea kilogramele alea tot acolo stau!). Iubita mama, multumesc ca la gradinita nu mi-ai dat rochitele cu dantele, sclipici si voaluri, ca sa fiu pusa in mijloc la fotografiat. Multumesc ca nu m-ai machiat si nici nu mi-ai prins palmieri in cap. Iti multumesc fiindca nu m-ai indemnat sa urlu in gura mare colinde, ca sa-i acopar pe ceilalti copii. Si iti multumesc ca nu te-ai indurat de mine cand ma tineam de fusta ta si m-ai lasat cu educatoarea aia rea cu codite la ochi. Tata iubit, iti multumesc ca nu erai tu cel cu ditamai camera video ca sa isi filmeze odrasla cum maraie o poezie. Iti multumesc ca la sedintele cu parintii nu faceai glume de nici o culoare. Dragi parinti, va multumesc ca nu m-ati trimis cu cadouri la scoala, ca nu ati dat din coate pentru mine, ca nu m-ati dat la pregatiri nefolositoare. Astazi cred ca sunt in stare: sa fac distinctia dintre bine si rau, sa privesc detasat si ironic cum se maimutaresc unii, sa evit pupincurismul si sa fac sarmale.
Sa traiti!

Scrisoare prin care imi exprim sentimentele

Draga C C O,

Te urasc. Tii minte cand colegul nostru C a spus sa facem o tombola cu cadouri si ai avut ghinionul sa tragi biletelul cu numele meu? Da, trebuie sa fi fost tare trist, se citeste pe fata mea ca un cercel cu puf nu ma multumeste. Tii minte ca te-am sfatuit sa te benoclezi pe la Sensi Blu, ca sigur gasesti ceva parfumat pentru mine? Sigur ca tii minte, ti-am spus si cati pasi trebuie sa faci la stanga pana ajungi la farmacie.
Atunci, scumpule, de ce nu ai venit la scoala? Nu mai era gasolina in trambulina? Un nou nivel la Warcraft? Nu mi-e de un cadou( ba da!!! vroiam ceva cu gust de papaya!!!), dar stii tu ce jenant a fost cand toti colegii imparteau cadouri, radeau, bombaneau ("another gift to pass forward"), eu AM DAT colegului respectiv un cadou indeluuung cautat (face balm&fat laces) si-ncep sa ma uit in jur... Tic,tac,tic,tac, am zis ca s-o fi oprit timpul ca sa-ti ofere sansa sa vii la scoala ca sa te iert. Dar nu, tic-tacul era de la ceasul colegului meu de banca, primit CADOU.
Nici colega noasta Pitzi nu a primit cadou. A plans, biata fata. Eu doar te-am injurat.Iata o serie de sfaturi, imi esti coleg si-ti vreau in fond binele. Ai grija ce mananci, eu zic sa mesteci bine! Imprieteneste-te cu bolul degestiv inainte sa-i dai drumul la vale. Vorbeste frumos intestinului subtire, doar nu vrei sa chiaune! Cat despre intestinul gros...

Mos Sicriu si nea Mormant

Imaginati-va cat de deprimant!
In clasa a sasea diriginta ne punea sa cantam de craciun Oameni de zapada a lui Paunescu. La doisprezece ani, cand toata lumea recita din afara ninge linistit/si-n casa arde mama/de lustra tata-i spanzurat/si eu ma tai cu lama, noi cantam ca niste curci bete Ninge ca-n Esenin, si-n poema rusa/ninge fantomatiiiic si bacovian/ninge ca sunt rece si acum urma partea noastra favorita, cand ne uitam direct si strafund in ochii dirigintei ninge ca esti duuuuusa,
ninge ca la moartea ultimului an.

Tatăl meu dă ţării pâine

După cum veţi observa, acesta este episodul doi din portretizarea membrului fondator al familiei, familie în care se poartă cele mai amuzante războaie de dominaţie a matriarhatului asupra patriarhatului, cu repercursiuni feministe asupra mezinei casei = eu, domle.

În acest episod: tata şi numele oamenilor
Tata mi-a lăsat de mică impresia că ştie pe toată lumea, drept pentru care am conchis că trebuie să fie foarte faimos. Când ma ducea duminica la Zoo, eu toata înrochiţată şi apretată, drumul ne lua de doua ori mai mult, pentru că el se întalnea cu diverşi oameni şi discuta despre politică şi agricultură; Mă plictiseam grozav şi, ce pisici, ignora că eu îl strângeam de degete cu toată forţa mea, haaaai. Eh, acum nu mai merg mai nicăieri cu el, mainly pentru ca nu mai port rochiţe şi apretul este sooo yesterday, dar destinul ne-a reunit la făcutul pieţei, unde numai ce aud! Dacă un nene îl saluta, el zice Salut, salut, nea brengj*. Următorul nene, acelasi brengj. Adică nu ştie numele oamenilor şi bâlbaie ceva, ce ruşinos! Iată un motiv pentru care mă bucur că nu am moştenit his socialising skills, cunosc doar doi oameni şi un şobolan pe nume Ema.
În schimb, pentru tata, majoritatea femeilor au un singur nume : Aurica. Cu diverse diminutive. Aşa o cheamă pe mama, vă împuşc dacă râdeţi. Observati romantismul din acest bărbat, care o vede pe mama în toate femeile, chiar şi în mine :
*brengj= sunet neidentificabil

Daca trebuie sa rationalizam critic, hai sa fim practici

Ha! Ce titlu bun pentru ceva destept, but it ain't gonna happen, not this time. Lepetit a fost plecata pentru o bucata de timp sa dadaceasca progeniturile fratelui, un gest extrem de caritabil si voluntar-fortat ("hai, hai, vino, iti dau bani de Craciun", apoi paseaza copii la telefon, care se smiorcaie si pretind ca-mi duc dorul, santaj pe fata, mes chers).
Pe drum, mi-a venit sa bocesc pana la epuizare- in ghiozdan aveam numai Prolegomenele lui Kant! Cum pot sa infaptuiesc un asemenea pacat, sa car in ghiozdan o carte pe care n-o s-o inteleg niciodata, si nici n-o sa-mi fie draga! O CRIMA! Ce carte cu nume de leguma! Ce coperta odioasa! Daramite continutul! Cate semne de exclamare, parca as fi Vadim, dati close :Eh, si-n momentul cand am intrat pe usa, mi-am dat seama ca mi-am epuizat degeaba aversiunea gandurilor, cum pot eu sa-l citesc pe nea' scufie-ceas-pentru-vecini, cand am de recitat poezii din Bobocelul Infumurat?!

Ce site frumos
o, Doamne!
ca pasii unui copil-moi si luminosi
ca diminetile cand soarele se bate cu perdeaua
ca atunci cand mergi prin ninsoare- in soapta,
de parca ai tine un secret.

Veta, s-a stricat British Council-ul!

Iaca si British Councilul trebuia sa o faca de oaie, dupa atatia ani in care a avut o imagine intangibila, superioara, very posh, to be quite frank. Ce au facut baietii? Au amanat proba de writing pentru CAE in ultimul moment, pe motiv ca Sala Palatului era in pregatiri pentru concertul lui Banica, acest living legend sau macho-man aratand scarbos si ca un tirist in maiou. Si-a venit omul, poate terorizat de profesor ca e nevoie de diploma cambridge pentru facultate, poate obsedat de instufosirea cv-ului, din toate colturile tarii pentru a primi o mare teapa. Colegii mei au fost anuntati marti seara de amanarea probei cu o saptamana, cand examenul trebuia sa fie miercuri. Reprezentantii consiliului isi cer profunde scuze si pretind ca vor desbagubi provincialii pentru transport si cazare. Yeah, as if you could repay all that effort and stress!
Trebuie sa mentionez totusi, ca cei care au avut de dat examenul la Intercontinental nu au intampinat nici o problema, subiectele au venit si se pare ca au fost usurele.
Hura.

Diferenţe

Fratele meu.

Eu.

Cum să faci din orice film o comedie

Duminică seara, cu o adunatură de teme ignorate, eu şi mult-prea faimoasa Ema, pişicheră de soi, ne-am pus pe vizionat Aislados. Subtitrare nu aveam şi vasta noastră cultură în ale spaniolei se rezuma la : iho de puta, cica, ombre!, cohones, mucio, macio, muher!, pulsera (am primit o brăţară de la nişte prieteni din Spania). Să se supere Chirilov şi tot iubitorul de film, dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! După primele zece minute de discutat pe tema cat de sexi sunt cei doi muciacios, am început să înventăm propria noastră subtitrare. Sunt sigură că băieţii aveau nişte conversaţii foarte inteligente, dar la noi dialogul decurgea astfel:
"Ai, Mighel, dă-mi şi mie nişte morcov, cică ajută la vedere."
"Du-te, mă, Huan Fernando Alonso, nu-ţi dau din morcovul meu plantat aici în natură."
"Nu fi cohonos, Mighel! Trebuie să văd pe timp de noapte."
"Ia de aicia o ridiche si lasa-ma sa-ti povestesc ce cichita am văzut."

Yawn! recomand a nu se citi acest post ambiguu, este doar in folosul propriei mele persoane

Nu il iubesc pe Nietzsche, cu impartirea oamenilor in stapani si sclavi, dar bine zicea ca egalitatea nu este decat o utopie.. Si-mi place sa cred ca cel care munceste castiga (mai devreme sau mai tarziu), nu cel cu "muieti is posmagii". Bineinteles, si cei care muncesc se impart in mii de categorii, sertare si pungi la congelator: avem in primul rand furnicile, aceste vietati oarecum anoste, neiubitoare de arta( sa nu te induioseze cri-cri-cri!) si satisfacute de propriile provizii, de propria indestulare. In al doilea rand sunt acele vietati, se le numim andreea-marin-si-mihaela-radulescu,(ha!) care muncesc si dau din coate si fac macarena de dragul competitiei si al progresului. A round of applause for them, se mai hraneste si un tabloid din resturile lor. Eh, iata, categoria superioara si, dupa mine,mereu invingatoare, este constituita din cei carora le sar capacele. O specie exceptionala, care munceste fara respiro, dar cu mare placere, care turuie si bubuie, care iubeste si simte, care nu se teme. Jos palaria/capacul!

Not a good day for shopping

Din cei cinspe mii de lei care imi ocupau abuziv spatiul de regula gol al buzunarelor mi-am propus sa-mi cumpar cafea si alune. Cafea pentru ca ma comport tare nedemn pentru o domnisoara fara sa beau ZILNIC, si alune pentru ca astazi, inainte de ora de filosofie, imi taiam unghiile cum ar face-o un om primitiv si am observat ca sunt foarte moi, drept pentru care colega grijulie mi-a recomandat alune, seminte si alte dubiosenii comestibile probabil doar pentru Gwyneth Paltrow.
Si pentru ca lenea a fost mare si ghiozdanul atarna bolnavicios de bolovanos pe umar, mi-am facut faimoasele cumparaturi de la magazinul comunal, stiti voi genul....in care se vinde acetona, bomboane amandine, paine, clame de par, toate sub domnia vanzatoarei chioampe, care mai scuipa o samanta, te mai serveste cu o paine.
Ii cer tchibo...n-are. Amigo...n-are. "Nu tinem asa ceva.", imi zice. Oi, Doamne, de parca ai tine in carca un rahitic care iti vomita in poale si-ti face mizerie! N-avea alune Mogy si imi ofera cu nesimtire alunele fiesta "ca-s bune". Le-am luat, dar daca eram desteapta, ma deplasam la magazinul mai putin comunal, mai dadeam o calorie jos si nu se mai citea pe fruntea mea Fac compromisuri din lene.
Alunele erau mucegaite si acusi incepe programul nedemn pentru o domnisoara, doar nu am baut nici o cafea! Si in continuare, voi face o declaratie senzationala, puneti mana pe telefon si sunati la OTV: Faimoasa bloggerita Lepetitmouton, care a infipt un foarfec in stomacul concubinului si care canta sopranic cu cotoare de mere in gura, uraste sa se duca la cumparaturi!
Urmeaza crima din catacombe!

Yawn!

Sau cat de mult m-am plictisit azi la scoala.

Reste ici avec moi

[ as fi vrut sa va spun astazi despre colega noastra care a venit costumata in dalmatian si a ras tot liceul de ea, ca nu-i de mirare de ce nu s-a vazut nici un dalmatian in Piatra-Neamt. V-as mai fi spus ca la sfarsitul lumii ar fi fain un ultim concert Depeche Mode si ca il gasesc pe Liiceanu un barbat bine. V-as fi povestit chiar despre vecina care vine in fiecare dupa-amiaza la mine, cand eu dau muzica la maxim si umblu intr-o tinuta semidecenta, sa rezolv problemele la matematica lui nepotu-su. Dar cu alta ocazie,astazi il dam gata pe Llosa si ne orientam spre scriituri mai europene]

Lucruri marunte

Soseste astazi cel-care-a-contribuit-la-conceperea-mea si-mi tranteste intr-o miscare energica un aviz postal, se pare ca sosise un pachet la posta pe un nume indescifrabil toooocmai din Sua. Dupa cateva minute de benoclare, deslusesc ca prima litera de la destinatar este M, deci m-am simtit si m-am pornit la drum. La posta am stat in fata unui punker mazac, scuze!voi folosi un eufemism- reprezentativ din pdv vestimentar pentru convingerile lui. Fiindca am stat mult la coada, am incercat sa descifrez scrierile intelepte de pe ghiozdanul flacaului, trist, toate acelasi Punk's not dead. Ca sa mai scap de plictiseala, incep sa-mi imaginez o viata alaturi de acest punker, bucurandu-ma ca nu ar trebui sa spal prea multe rufe pentru el. Cand imi veni randul, aflu cu stupoare ca am gresit ghiseul si sunt trimisa fara mila la o cocoana cu coc imens, cuib de pupeze, nu alta.

Tanti imi clefaie o guma in ureche, imi zice sa astept, ia absolut toate coletele la puricat si imi transmite ca cel mai dubios i se pare "acesta", pe care mi-l arata. Mda, era prenumele meu, scris foarte englezeste pe un colet jupuit, de unde am pipait niste reviste. Pfiu, si eu care credeam ca m-am imbatat intr-o seara si am facut comanda de colanti de leopard pe E-bay...Indes coletul in geanta-sacosa si pornesc agale prin oras. Mersul agale este prilej de meditatii profunde: motto-ul blogului meu ar trebui sa fie Lucrurile mici conteaza, facand bineinteles referire la mine; daca m-as duce la orele de sport si as participa fizic, as fi ultima dupa inaltime, pierduta printre gloabe si prajini :(( Un alt gand profund este achizitionarea de cadouri de Mos Nicolae. Ema, daca ti-as cumpara o varza, ai intelege mesajul? Nu te gandi la sensul figurat, mai degraba la regionalism.

Am cumparat niste merluciu pentru ca toata saptamana se mananca peste si hopa! cand sa traversez strada, numai ce era sa ma calce eroul de la biserica. Cum cine-i eroul? Voi nu aveti asa ceva? E baiatul care mereu culege de pe jos babele lesinate din biserica...Un baiat bun, dar cam nesabuit conform ultimei patanii.
Si in incheiere, va anunt ca am primit un cd cu muzica indie, nu ma pronunt pana nu ascult, si niste reviste-una are un interviu cu Muse! De la o englezoaica din tabara de vara asta. Si acum, cu un zambet talamb pe fata, dau publish post.

Ce lipseste?

Nu, acesta nu va fi un post despre ce lipseste in viata mea, pentru ca ar fi un post luuung and that's not what i'm known for. Dar trebuie sa stiti ca oamenii carora le lipsesc multe sunt de apreciat, intotdeauna le gasesti un cadou de facut, nu ca toti aceia care au de toate si sunt multumiti cu ei, lor ajungi sa le cumperi cadouri rusinoase (ex. sosete antiderapante de la Bamboo)
Problema este acest salam de biscuiti pe care il tot concep de la 11 dimineata. De atunci, si chiar in acest moment (18:06), fac plimbari la bucatarie, mai bag o lingura in gura, stramb din nas "Ceva lipseste" si ma intorc in camera, unde mai fac o genoflexiune, un abdomen, chestiuni importante! Am pus: biscuiti sfarmati, mar ras, cacao, stafide, margarina, zahar, vanilie, rahat. N-are nici un gust! Inteleg ca acest post (religios, iata o omonimie proaspata de cand cu blogosfera) ne leaga de maini si la gura, dar eu mereu am idei de aromat prajiturile ( banane la negresa, daaaaa, sau lamaie la fursecuri). Ce lipseste acum???
Ah well, cred ca o sa cedez si ma declar infranta de ligheanul verde unde sade compozitia, forma de salam i-o va da mama si eu am sa am grija sa nu dau nimanui sa guste, adica nimanui cu potential de amorez. Hihi.