Scuba

Azi vreau:
-un prieten numit Pandele...sau Barbu..sau Eustache
-sa castig la un concurs de "cine mananca mai mult praf de nescafe trei-in-unu" si sa castig cate o punga de fistic pentru fiecare zi a vietii mele
-sa numar picurii de ploaie de pe geam, in timp ce Boards of Canada sustin un concert in sufrageria mea
-ca urmatoarele versuri sa fi fost scrise pentru mine: Adierea strabate
plesuve alei.
Ce lucruri ciudate
in sufletul ei!
(Hugo von Hofmannsthal)

Love, oranges and giggles

Today i was invited to this late-evening-but-not-quite-dinner meal at my friend's house, along with her boyfriend. She's been my friend for four years now, and she was my desk-mate at one time, until i decided i needed more male attention and i moved "in" with a boy (which was the smartest decision ever, i no longer clean the blackboard :)))

Anyway, she and her boyfriend are the most weatherproof and admirable couple i've ever met, both being very smart, witty and down-to-earth. It feels a bit strange to be a friend to a couple, especially for an I-am-single-and-coping-with-it-graciously person like me. :) I live under the impression that they've build this brick wall around them, leaving only a peep hole so people can still keep in touch, but today they've proved me wrong. :D

They awaited me with a well-thought plan, and as i rang the interphone they started peeling oranges. The wonderful smell invaded the entire staircase. Ah, it was so lovely! (they must really love me, i can feel it). Was that all, you ask? Why not at all, they served me the most delicious dish ever, which i'll write in Romanian, so you can all start dribbling. PASTE A LA ADELINA&CATA: paste sub forma de fundita,fierte chiar foarte bine (la mine se intaresc tot timpul) si un sos apetisant si satios facut din: rosii, ardei grasi, sunca, telemea, cascaval, masline, ceapa, usturoi si frunze de dafin. Ahhhh....Si la desert: banane,portocale,caise toate pisate frumusel cu frisca si ciocolata. The cute things, will i ever be able to repay them?

V-ati convins ca cineva pe lumea asta totusi ma place? Ca altfel nu s-ar fi obosit :))

Un brand nesuferit

[before some of you experts start attacking me, it must be mentioned that i have no knowledge about marketing&advertising whatsoever]
Pe piata produselor care se perinda in Romania, exista o marca Metro Cash&Carry pe care o detest cu desavarsire. Este vorba de Aro, care se evidentiaza probabil prin preturi exagerat de accesibile. Amanuntul care ma scoate pe mine din sarite este gama larga de produse care ii poarta numele. De la servetele la becuri, de la pasta de ras la ciocolata, spaghetti, faina, cafea, de la conserve de peste la absorbante. Cum as putea sa am incredere?
Spre usurarea mea, putini vanzatori cu amanuntul aduc aceasta marca in magazinele din oras. Dar la sate, alta poveste, mon cher! Mi se face pielea de gaina cand vad ca la Cuca din deal, la crasma lu' feraru ti se ofera te miri ce crackers Aro la pret de Chio Chips. Spaghetti la opt mii de lei se vand la douazeci de mii s.a.m.d.
Nu in ultimul rand, what's with the name? Dupa atatia ani de zile de masini aro, e greu sa asociezi numele cu sapunul tau preferat (de calitate indoielnica, i'd rather stick to duru =)))
God, imi place ca sunt un client cu principii subiective!

We do it for fun

Iata primul meu stencil dat in doua straturi. Am observat ca este foarte apreciat de concetateni, desi bietului Courage i-au curs urechile. L-am dat impreuna cu Andrei Huidu si cu ocazia asta ii multumesc (a carat spray-uri, mi-a adus ciocolata:D)

Well, nobody seems to notice this stencil, desi sunt tare mandra de el, fiind fructul imaginatiei mele. Poate-i prea minimalist...

Cand pierzi o carte de la biblioteca

Pe parcursul vietii mele tumultoase am deteriorat sau am pierdut bunuri de valoare variabila, de la "ups! asta era clama ta?nu mai are pietricele" pana la "Ema, ti-am stricat aparatul foto...Asa-i ca mp3-playerul asta te multumeste pentru o vreme?:D". Dar niciodata, never i tell you, nu am ciopartit vreo carte. Sau hai, fie, poate o data, cand nu-mi iesea un exercitiu la matematica si am gaurit de nervi tot capitolul cu perforatorul . Cazierul mi-era curat,until recently i was totally clean, slava domnului c-am fost desteapta si m-am dus la profil uman :)).

Inevitabilul insa s-a produs si toata faima mea de "uuu, look at me, i'd never harm a book" s-a dus pe apa Sambetei. Pierdut-am eu o carte, proprietate pretioasa a Bibliotecii Judetene. Intors casa pe dos, nimic. Amenintat cu paleta de prins muste pe cei doi copii ai frateleui meu, nimic. Urlat isteric la Ema, nimic. M-am gandit sa prelungesc agonia, m-am dus la pila mea de la biblioteca ( everyone should have one) si mi s-au mai oferit doua saptamani de cautare. Nimic.

Si-atunci mi-am luat inima-n dinti (as!, aveam nevoie de Trilogia culturii, ca altfel m-as fi facut ca ploua inca ceva timp), era doamna bibliotecara cu care mai glumesc din cand in cand, ce usurare. " Lady, i'm willing to pay." Si? Si? Ce face femeia? Zambeste pe sub mustata. O-o! Semn rau. Cred si eu, cand am platit de zece ori mai mult decat scria pe carte si probabil dublu decat adevarata sa valoare! :((
O, draga carte, numai sa te regasesc...

Will someone please kill the nerd?

Intru probabil in top cinci colege nesuferite. Cu o gura cat o sura, mereu suspicioasa, nemultumita,contrariata, cu comentarii acide, paranoica cand vine vorba de note. Dar va rog, beloved classmates, nu ma urati ca vreau sa-l invat pe Blaga. Aminindu-i astazi dirigintei ca anul trecut nu a apucat sa ni-l predea pe Blaga, am fost rapusa de sageti, fulgere si injuraturi. Adica probabil nu e nimic mai profund, dark si senzational decat Bacovia, stiu ca la o viata grea pe care o aveti va regasiti in abatoare, spitale, nevroze, aripi de plumb.So who the fuck would want to study Poemele luminii?
Va rog, va rog, ca striviti corola.

The obsession strikes again

Am facut o pasiune bolnavicioasa pentru o melodie. Bolnavicioasa in sensul ca a devenit unitate de masura a timpului. Doua Shockwave si ajung la Ema, trei si ajung la Muzeul de istorie. Estimez ca o ascult de zece ori pe zi, ceea ce inseamna patruzeci de minute de ascultat la player, cand merg incruntata si superioara pe strazile urbei. Nu intru in casa pana nu se termina melodia. Fac semn omului cu care ma intalnesc sa astepte pana se termina bazaiala din urechi. Imi imaginez miscari frenetice, demonice, timp in care nu sunt atenta la nimic din jurul meu,ieri era sa ma calce masina.
Nu ma credeti? Ia incercati si voi. Din toata inima, dati click [posibil s-o aveti, e de prin 2002]. Daca efectul nu e cel la care va asteptati, e pentru ca nu o ascultati mergand.[aceasta a fost o propozitie model de capcana de la orele de gramatica :)) yes, i missed school]

Va aduceti aminte?

Aducerile aminte sunt triste, ne legam cu incapatanare si melancolie de ce a trecut in loc sa privim tot inainte. E rasbatucita povestea cu "era mai bine pe vremea lui ceausescu", mi-e sila sa o abordez. Orice nou inceput e raportat la o experienta anterioara, poate din comoditate, poate din teama de necunoscut.Bineinteles, daca nu am privi inapoi n-ar mai fi valabila invatarea din greseli. Si iata ce tampenii scriu la aceste ore tarzii pe post de introducere. (uite de aia cred ca o sa raman corigenta la filosofie)

Eu doar mi-am adus aminte de emisiunea Fort Boyard,difuzata de muuuult la televiziunea nationala. Mai tineti minte? Cum se duceau tot felul de francezi printr-un castel sumbru, cautau chei, se luptau in noroi, treceau de tigri pentru ca in final sa gaseasca sala comorilor, de unde tasneau monede de aur...Ma tinea cu sufletul la gura, topaiam ca o nebuna cand se inchidea poarta si concurentul nesatul nu mai contenea cu stransul banutilor.

In mod miraculos, astazi pt tv5 am revazut emisiunea. Internetul ne spune ca programul n-a murit chiar deloc. Incercati saptamana viitoare, tot miercuri pe la 20.30-21.

Cat sunt de speciala ep.1

Eu:Doamna dentist, eu am dintii strambi.
Dintzara: Asta-i farmecul tau.

Ma-ta!

No post in September?

Luna septembrie e deprimanta...exact ca duminicile cand jumatate din tine zbiara sa iasa afara iar cealalta jumatate e roasa de constiinta "Am teme". Peste cateva zile trebuie sa trag linie si sa concluzionez :wasted time/am invatat ceva/macar mi-am luat papuci/

Sarim peste aceste semnale of-doamne-intru-in-depresie-incepe-scoala-si-nici-nu-mai-sunt-baieti-frumosi-in-oras. Mi-am cumparat un caiet cu pagini parfumate a ciocolata!! Lovely, lovely, lovely. Eram pe punctul de a suna toata clasa sa anunt achizitia ca sa ma laud, sa ma laud, of course. Am un motiv bine intemeiat, before you all start labeling me as insane.Avem un prof de mate care duhneste. Dar rau de tot. Adica hoit. Adica sconcs. Adica rau de tot. Adica ne ridicam gulerele de la bluze pana peste nas. Adica chiulim in masa pe motivul asta. (i hope u get the picture, i can go on like that forever). Si acum ma gandeam cum am sa flutur eu paginile de ciocolata in timpul orei lui, toata glorioasa si fara absente :D Si cand colo, vine Ema si ne distruge poema! Nu mai facem matematica anul asta. Pffff, macar cand am sa ma fac de rusine la magazin ca n-am platit cat trebuia am sa pot spune " Nu mai fac matematica". Insa orice greseala de gramatica sau engleza shall be severely punished (spank me, spank me :))) . Opt ore de romana pe saptamana...Opt de engleza...THE PAIN, THE HORROR